Contribuabilii care obţin venituri din străinătate au obligaţia să le declare în România, până la data de 25 mai a anului următor celui de realizare a venitului, prin depunerea formularului 201 Declaraţie privind veniturile realizate din străinătate.
Declaraţia privind veniturile realizate din străinătate se depune de către:
- persoanele fizice rezidente române, cu domiciliul în România, şi
- persoanele fizice nerezidente care îndeplinesc cel puţin una din condiţiile de rezidenţă, respectiv
a) centrul intereselor vitale ale persoanei este amplasat în România;
b) este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat; care realizează venituri din străinătate, impozabile în România, ca urmare a desfăşurării unor activităţi în străinătate, cum ar fi:
a) venituri din profesii libere;
b) venituri din activităţi comerciale;
c) venituri din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală;
d) venituri din cedarea folosinţei bunurilor;
e) venituri din activităţi agricole;
f) venituri sub formă de dividende;
g) venituri sub formă de dobânzi;
h) venituri din premii;
i) venituri din jocuri de noroc;
j) venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal;
k) câştiguri din transferul titlurilor de valoare;
l) venituri sub forma câştigurilor din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract şi alte operaţiuni similare;
m) alte venituri din investiţii;
n) venituri din pensii;
o) alte venituri impozabile potrivit titlului III din Codul fiscal.
- persoanele fizice rezidente române, cu domiciliul în România, şi de către persoanele fizice nerezidente care îndeplinesc condiţiile de rezidenţă, care desfăşoară activitate salarială în străinătate şi sunt plătite pentru activitatea salarială desfăşurată în străinătate de către sau în numele unui angajator care este rezident în România sau de un sediu permanent în România (veniturile salariale reprezintă cheltuială deductibilă a unui sediu permanent în România), în cazul în care acelaşi venit din salarii a fost supus impunerii atât în România, cât şi în străinătate
